'OBSTE, obsti, s.f. 1. (Înv. si pop.) Colectivitate, comunitate, populaţie, popor; p. ext. masă mare de oameni, gloată, mulţime; obstime. ◊ De obste = a) loc. adj. care priveste sau interesează pe toţi, care aparţine tuturor; comun, general, public; b) loc. adv. împreună, fără excepţie, deopotrivă; c) loc. adv. în mod obisnuit, de obicei; d) loc. adv. pretutindeni, peste tot. 2. (Înv.) Spec. Comunitate a călugărilor de la o mănăstire; p. ext. chinovie. 3. (Înv.) Obstească adunare; p. ext. adunare, consiliu. 4. Formă de organizare socială specifică orânduirii feudale, care face legătura între aceasta si orânduirile anterioare si care se caracterizează prin munca în comun si prin îmbinarea proprietăţii private cu cea colectivă. ♦ Asociaţie, întovărăsire. [Var.: 'obstie s.f.] - Din sl. ob~i~stije.
Sursă : DEX'98 (39400)  - oprocopiuc

'OBSTE s. v. adunare, chinovie, colectivi-tate, masă, mulţime, norod, popor, sfat, ţară.
Sursă : Sinonime (197376)  - siveco

'OBSTE s. 1. v. colectivitate. 2. (IST.) obste sătească = obste teritorială, obste vicinală; obste teritorială v. obste sătească; obste vicinală v. obste sătească.
Sursă : Sinonime (197375)  - siveco

'obste s. f., g.-d. art. 'obstii; pl. obsti
Sursă : DOR (266268)  - siveco

'OBST//E ~i f. înv. 1) Colectivitate, co-munitate de oameni uniţi la o anumită treaptă de dezvoltare istorică; societate. 2) Repre-zentanţă a poporului; adunare obstească. 3) rar Grup de oameni care îsi petrec timpul liber sau merg undeva împreună; companie; societate. 4) Formă de cooperare economică pentru producerea de bunuri agricole. ~ ţărănească. ◊ De ~ comun, public. [G.-D. obstii] /<sl. obi~stije
Sursă : NODEX (345245)  - siveco